Renaștere în Umbre
Timpul a trecut, dar rănile nu s-au vindecat. Nu a fost o revenire spectaculoasă, nicio revelație care să mă salveze din prăpastie. A fost doar o supraviețuire lentă, mecanică. Zilele se scurgeau una după alta, lipsite de culoare, de scop. M-am pierdut în muncă, în tăcere, în singurătate. Dar apoi, într-o zi banală, când nu mai așteptam nimic, l-am cunoscut pe el. Nu a fost o întâlnire spectaculoasă, nimic demn de un roman. Nicio privire care să aprindă universul, nicio scenă ruptă dintr-un film romantic. A fost doar un om simplu, care m-a privit altfel decât toți ceilalți. Un om care nu a încercat să mă repare, nu a vrut să mă schimbe, nu a avut așteptări de la mine. La început, l-am respins. Am ridicat ziduri, am pus distanță, am aruncat cu venin din frica de a fi din nou rănită. Dar el nu a plecat. A rămas acolo, tăcut, constant, fără să ceară nimic. Îmi aducea liniște când mintea îmi era un haos. Îmi arăta căldură când sufletul îmi era înghețat. Mă făcea să râd când t...
